Plosnitele
Plosnita de pat (Cimex lectularius L.)
Date de morfologie, biologie şi ecologie a speciei Cimex lectularius, necesare în acțiunea de combatere.
Insecta adultă are corpul ovalar, lung de 5-6 mm şi lat de 3 mm. Culoare maro deschis când este nehrănită şi roşu închis când este plină de sânge.
Face parte din ordinul Heteroptera, familia Cimecidae. Capul este pentagonal, fără gât, cu doi ochi proeminenți, 2 antene din câte 4 articole și o trompă pentru înţepat şi supt. Protoracele caracteristic speciei are marginile foarte subțiri şi prevăzute cu peri. Abdomenul are terminația rotunjită la femelă şi ascuțită și prevăzută cu un spicul vizibil central, la mascul.
Insecta adultă are corpul ovalar, lung de 5-6 mm şi lat de 3 mm. Culoare maro deschis când este nehrănită şi roşu închis când este plină de sânge.
Face parte din ordinul Heteroptera, familia Cimecidae. Capul este pentagonal, fără gât, cu doi ochi proeminenți, 2 antene din câte 4 articole și o trompă pentru înţepat şi supt. Protoracele caracteristic speciei are marginile foarte subțiri şi prevăzute cu peri. Abdomenul are terminația rotunjită la femelă şi ascuțită și prevăzută cu un spicul vizibil central, la mascul.
Corpul insectei nehrănite este foarte turtit dorsoventral, dându-i posibilitatea să se strecoare prin cele mai mici fisuri din mobilă şi pereți.
Aripile sânt reduse la nişte solzi, iar picioarele cu numai 2 articole tarsale sunt relativ scurte.
Ploşnițele sunt hematofage în toate stadiile de dezvoltare. Se hrănesc cu sângele omului sau animalelor din care cauză trăiesc obligatoriu în case sau adăposturi de animale.
Răspândesc un miros caracteristic, neplăcut, datorită secreției unei glande ce se găseşte în partea ventral a toracelui la adulți și pe abdomen la larve. Femela depune în decursul vieții cca 200 de ouă, câte 1-4 pe zi. După 6-7 zile, din ouăle mici, gri-argintii, lipite de suport cu o substanță solubilă în apă, eclozează nimfele (larve asemănătoare adultului) care suferă 5 năpârliri. De la o năpârlire la alta, nimfele au nevoie de cel puțin un prânz de sânge. Durata de evoluție de la ou la adult variază între 48-80 de zile în funcție de temperatură și de hrană. Sânt foarte rezistente la înfometare, supravieţuind fără nici un fel de hrană perioade de peste 6 ani. Rehrănite, revin la normal, depunând ouă din nou. Trăiesc între 130-220 de zile.
Aripile sânt reduse la nişte solzi, iar picioarele cu numai 2 articole tarsale sunt relativ scurte.
Ploşnițele sunt hematofage în toate stadiile de dezvoltare. Se hrănesc cu sângele omului sau animalelor din care cauză trăiesc obligatoriu în case sau adăposturi de animale.
Răspândesc un miros caracteristic, neplăcut, datorită secreției unei glande ce se găseşte în partea ventral a toracelui la adulți și pe abdomen la larve. Femela depune în decursul vieții cca 200 de ouă, câte 1-4 pe zi. După 6-7 zile, din ouăle mici, gri-argintii, lipite de suport cu o substanță solubilă în apă, eclozează nimfele (larve asemănătoare adultului) care suferă 5 năpârliri. De la o năpârlire la alta, nimfele au nevoie de cel puțin un prânz de sânge. Durata de evoluție de la ou la adult variază între 48-80 de zile în funcție de temperatură și de hrană. Sânt foarte rezistente la înfometare, supravieţuind fără nici un fel de hrană perioade de peste 6 ani. Rehrănite, revin la normal, depunând ouă din nou. Trăiesc între 130-220 de zile.
Datorită hematofagiei lor, au fost totodeauna suspecte ca vectori de diferite boli. Numeroase cercetări experimentale au dovedit că agenţii patogeni supravieţuiesc un timp în organismul ploșnițelor dar nu pot fi transmişi decât în condiții epidemiologice speciale.
Înţepăturile plosnitelor nu sunt in general dureroase, dar la unele persoane cu pielea sensibila pot da o reacţie ce seamănă cu o adevărată urticarie. Absorb o mare cantitate de sânge la fiecare intepatură şi stau ascunse în timpul zilei in diferite crăpături din mobile sau pereți, pe care nu le parasesc decât în căutare de hrană. Locurile preferate de odihnă pot fi depistate usor după petele mici şi negricioase reprezentind dejecţiile lor.
Înţepăturile plosnitelor nu sunt in general dureroase, dar la unele persoane cu pielea sensibila pot da o reacţie ce seamănă cu o adevărată urticarie. Absorb o mare cantitate de sânge la fiecare intepatură şi stau ascunse în timpul zilei in diferite crăpături din mobile sau pereți, pe care nu le parasesc decât în căutare de hrană. Locurile preferate de odihnă pot fi depistate usor după petele mici şi negricioase reprezentind dejecţiile lor.